Celula de criză

Celula de criză a Ministerului Afacerilor Externe a fost activată de ministrul Lazăr Comănescu, în urma exploziilor din Belgia, iar o echipă consulară mobilă a fost pregătită să se deplaseze la Bruxelles de la Bucureşti.

Candidatul PSD la Primăria Suceava, medicul primar Tiberius Brădăţan, a anunţat că primul proiect pe care doreşte să îl implementeze este „Urgenţe Primărie”.

Primarul suspendat de Rădăuţi, Aurel Olărean, se declară gata să revină la conducerea primăriei, dacă rămîne definitivă decizia de încetare a controlului judiciar asupra sa.

Postul ocroteşte toate virtuţile. Este începutul nevoinţei duhovniceşti, cununa celor ce se înfrînează, frumuseţea fecioriei şi a sfinţeniei, strălucirea înţelepciunii, începutul vieţii creştineşti, maica rugăciunii, izvorul înfrînării şi al chibzuinţei. 

 

Scena 1

(Crîşmarul revine de la spital, spre bucuria lui Costică.)

Crîşmarul: Ce te bucuri aşa, de parcă ai văzut-o pe mă-ta?

Costică: Mă bucur că te-ai întors întreg în carne şi oase.

Crîşmarul: Cum să fiu altfel, dacă m-aţi dat pe mîna lui Brădăţan?

Costică: Te-am dat că credeam că eşti o urgenţă.

Crîşmarul: Aveam o urgenţă să mă piş, nu eram o urgenţă.

Costică: Înseamnă că o greşit actul medical Brădăţan ăsta.

Crîşmarul: O cam greşit. În loc să mă ducă la spital sau la budă, m-o dus la primărie.

Costică: Trebuie să ai înţelegere.

Crîşmarul: Ce să-nţeleg mai precis?

Costică: Că-i normal că deocamdată confundă actul medical cu actul administrativ, că doar este medic primar.

Crîşmarul: Pînă cînd atîta confuzie în ţara asta?

Costică: Pînă la alegeri.

Crîşmarul: Şi pe urrmă?

Costică: Pe urmă mai vedem noi.

Crîşmarul: Eu pe Brădăţan nu-l aleg, ca să ştii.

Costică: De ce nu-l alegi?

Crîşmarul: Că eu de-un exemplu sun la salvare că mă doare măseaua.

Costică: Şi care-i neliniştea ta?

Crîşmarul: Dacă vine salvarea şi mă duce la primărie?

Costică: Împuşti doi iepuri. Vezi care-i treaba pe-acolo şi pe urmă te duci la spital să-ţi vezi de măsea.

Crîşmarul: Crezi că-i sănătoasă pentru măsea foiala asta prin curent?

Costică: De ce să nu fie?

Crîşmarul: Tu nu te uiţi la Bruxelles?

Costică: La ce să mă uit la Bruxelles?

Crîşmarul: La cum se dă teroriştii la tine.

Costică: La mine nu se dă nimeni, că atîta-i trebuie!

Crîşmarul: Nu la tine propriu-zis. Se dă în general la populaţia care este întîmplător la faţa locului.

Costică: Da ce-are cu noi, bă?

Crîşmarul: Cine să ai bă cu noi?

Costică: Teroriştii.

Crîşmarul: N-are cu noi nimeni nimica. Ziceam şi eu, să te încurajez, să vezi că alţii o duce mai rău.

Costică: Ce să mă încurajezi?

Crîşmarul: Că nu sîntem în pericol. Nu se repezeşte nimeni la noi.

Costică: Şi-atunci de ce s-o mai pus doliu naţional?

Crîşmarul: Ca să mai scuture steagurile de praf, înainte de Paşti.

Costică: Şi de ce s-o făcut celulă de criză?

Crîşmarul: Asta eu n-am ştiut. Unde s-o făcut celulă de criză?

Costică: S-o făcut peste tot. Şi-n sat la noi sînt vreo trei.

Crîşmarul: La primărie eu n-am văzut.

Costică: Ce să caute celula de criză la primărie?

Crîşmarul: Nici la spital n-am văzut.

Costică: Nici nu ţi-am zis asta. S-o făcut celule de criză private.

Crîşmarul: Şi cum poate nişte celule private să rezolve crizele de la stat?

Costică: Eu n-am auzit de crize la stat. Ce fel de crize?

Crîşmarul: Crize de locuri de muncă, crize de legislaţie, crize-n justiţie şi tot felul de crize specifice.

Costică: Măcar taci, că cine te-aude te şi crede.

Crîşmarul: Adica cum pe mine m-o făcut să-mi dărîm crîşma degeaba?

Costică: Cum degeaba? Ai făcut terasă dintr-însa.

Crîşmarul: Şi tot nu vine nimeni la crîşmă. Nici la băut, nici la fumat!

Costică: Şi ce-ai vrea tu?

Crîşmarul: Măcar să facă dintr-însa celulă de criză de stat.

Costică: Şi dacă face, tu cu ce te alegi?

Crîşmarul: Să-mi plătească chirie. Şi pe mine să mă angajeze ospătar.

Costică: Ce să serveşti tu într-o celulă de criză?

Crîşmarul: Să servesc patria. La privat cum se poate şi la stat nu se poate?

Costică: La privat nu serveşte patria în celula de criză.

Crîşmarul: Da ce face privaţii în celula de criză privată?

Costică: Vindecă muierile de celulită, că-i plin satul de ele.

 

Scena 2

 

(Ionică apare din uliţă, ca o umbră.)

Costică: Ce te-ai slăbit aşa? Parcă eşti numai piele şi os.

Ionică: Ce ştii tu? Ce ştiţi voi? Numai vă îmbuibaţi şi fumaţi şi de asta vă bate toate nevoinţele.

Costică: Cum ar fi care?

Ionică: Cum ar fi nenorocirile de la Bruxelles, legea antifumat, şi cîte şi mai cîte care vă aşteaptă.

Costică: Ce adica ne mai aşteaptă, Doamne fereşte?

Ionică: Ca de exemplu, s-o anunţat Olărean că se întoarce la primărie.

Costică: Doamne apără şi păzeşte!

Ionică: Sau că România va avea o creştere economică de 4,1 la sută.

Costică: Şi ce-i rău în asta?

Ionică: Cum ce-i rău? Vă pune ăştia la muncă de nu vă vedeţi!

Costică: Măcar să ne deie muncă la aer liber, să putem să fumăm.

Ionică: O să se năsprească şi asta, n-ai grijă!

Costică: Şi-atuncea, ce-i de făcut în situaţia asta?

Ionică: Ce să fie? Postiţi!

Costică: Din ce să postim, dacă n-avem de nici unele?

Ionică: Postiţi din ce-aveţi, da numa postiţi, că altfel naiba vă ia!

Costică: Tu ai postit?

Ionică: Am postit şi încă postesc. Nu se vede?

Costică: Ba se vede cît se poate de firesc. Alta-i întrebarea la mine.

Ionică: Răspund cu plăcere dacă întrebi cu smerenie.

Costică: Cu smerenie te întreb: cum ai reuşit?

Ionică: Îţi răspund cu plăcere: m-am înfrînat.

Costică: Cu smerenie te întreb: cu frîna de mînă sau cu frîna de picior?

Ionică: Cu plăcere-ţi răspund: cu amîndouă deodată.

Costică: Cu smerenie te întreb: acuma ţi-i bine?

Ionică: Îţi răspund oarecum fără plăcere: nu mi-i pre bine, ce-i drept.

Costică: Şi-atuncea de ce te tot înfrînezi?

Ionică: Cu plăcere-ţi răspund, da pe rînd.

Costică: Te ascult cu smerenie în priviri.

Ionică: Un răspuns ţi l-am dat: de ce crezi că Olărean vrea să se întoarcă la Primărie?

Costică: Cu smerenie, îmi dau cu părerea: că nu se poate înfrîna. Poate i s-o defectat frîna.

Ionică: Cu plăcere-ţi dau dreptate. Vezi aşadar?

Costică: Ce să văd? Cu smerenie, desigur te-ntreb.

Ionică: Vezi ce păţeşti dacă nu te înfrînezi?

Costică: Cu smerenie te întreb: la Bruxelles tot din cauza frînelor s-o întîmplat nenorocirea?

Ionică: Acuma m-ai enervat. Nu-ţi mai răspund cu plăcere. Cred şi eu că nu s-o putut înfrîna.

Costică: Şi eu m-am enervat puţin, de asta te-ntreb direct şi fără smerenie.

Ionică: Întreabă-mă, că deja-s un pachet de nervi.

Costică: Pe tine cine naiba te-o pus să te înfrînezi?

Ionică: Acuma-s pe cale chiar să te pocnesc peste ochi. Cum cine m-o pus?

Costică: Păi, cine te-o pus? Asta-ntreb!

Ionică: Naiba m-o pus, că-s singurul care se înfrînează.

Costică: Şi-atuncea de ce te mai chinui să te înfrînezi?

Ionică: Da cine eşti tu să mă-ntrebi? Lică frînaru?

Costică: Vezi că pun mîna pe ciomag şi-l moi pe spinare la tine!

Ionică: Vrei bătaie? Hai la opt metri de casă, să nu dărîmăm şi peretele ăsta!

 

Epilog

 

(Crîşmarul vine din grădină, cu un zîmbet de satisfacţie pe faţă.)

Crîşmarul: I-am pregătit lui Costică o celulă de criză.

Ionică: Unde-ai mai pregătit-o, dacă n-ai decît un perete la casă?

Crîşmarul: La closetul din fundu grădinii.

Ionică: Şi noi unde mai facem?

Crîşmarul: Ce să facem?

Ionică: Cînd ne trece. Unde mai facem necesităţi?

Crîşmarul: Cui îi mai arde de necesităţi? N-ai văzut?

Ionică: Ce să văd?

Crîşmarul: Cum fac toţi pe ei. Nu le mai trebuie budă.

Ionică: La oamenii din Bruxelles te referi?

Crîşmarul: La Europa în general.

Ionică: La ei ca la ei. Eu mă întreb la noi ce-o să fie.

Crîşmarul: Ce poate să fie? Ori ne înfrînăm, ori facem pe noi.

 

Fiţi sociabili!