Vine vremea

Pentru sportivii de performanță, probabil că momentele cele mai dificile din carieră sînt acelea în care puterile încep să îi lase, iar retragerea se întrevede tot mai clar, cu fiecare zi care trece. Rezultatele sînt tot mai puțin spectaculoase, dacă mai sînt, iar puterile se diminuează și ele de la o zi la alta.

Ai noștri ca brajii

Scriu acest articol cu vreo trei săptămîni înainte ca acesta să apară în revista Jupânu’, deoarece între timp voi fi plecat în Deltă, la pescuit. De aceea, e foarte posibil (însă, după mine, improbabil!) ca cele scrise aici să nu mai fie deloc sau măcar parțial valabile. Vorbesc despre echipele românești rămase în singura competiție europeană cît de cît abordabilă, cea de mîna a doua, numită Europa League, în care, după ce două din mîndrele reprezentante s-au cărat de parcă nici n-au dat pe acolo, ne-au mai rămas vagi speranțe ca măcar una din două supraviețuitoare să fi reușit să depășească fie niște împiedicați din Austria, fie niște dolofani din Luxemburg. Repet: între momentul scrierii și cel al apariției articolului va fi trecut vreme bună de la meciuri și deci de la aflarea rezultatelor celor două.

Cînd fugi de Dracu’

…și dai de tat’su! Cam așa s-ar putea sintetiza situația numitului Dybala, altfel un jucător de mare talent și virtuozitate, dar care, vorba… vorbei, n-are noroc în viață!