Care ruşine şi care obraz?

„Şi această săptămînă este dedicată cititului”. O carte de istorie, o carte de strategii politice sau o carte cu preşedinţi care au făcut ceva pentru ţările lor? Nu. Cititul se referă la motivarea deciziei Curţii Constituţionale care-l obligă să o demită pe doamna. Totuşi, omul a fost profesor de fizică, şef de inspectorat şcolar şi primar de oraş, iar în aceste poziţii a tot trebuit să citească. Vă daţi seama cît de departe ar fi fost elevii, inspectoratul şi oraşul dacă dumnealui ar fi ştiut să citească mai repede? Şi vă daţi seama cîte case ar fi avut dacă ar fi reuşit să citească mai iute actele de vînzare-cumpărare? Dacă citeşte la fel cum vorbeşte, i se încheie mandatul şi tot nu termină de parcurs nenumăratele foi ale motivării. Fanii Zeiţei Dreptăţii nu au nimic de comentat în legătură cu lentoarea cu care se mişcă ochii preşedintelui pe textul primit de la judecătorii constituţionali. Din contră. Aceştia se roagă ca domnul Iohannis să nu termine de citit niciodată, fiindcă îşi doresc ca doamna Kovesi să rămînă în fruntea DNA încă mulţi ani de-acum încolo. Oare ce vor face stră-stră-strănepoţii fanilor Laurei Codruţa Kovesi după ce aceasta va trece în nefiinţă peste 100-200 de ani? Probabil că se va desfiinţa DNA-ul. Ori poate că în vreo cîţiva ani fanaticii susţinători ai Zeiţei vor înfiinţa o fundaţie care se va ocupa de găsirea unui medicament minune care să o ajute pe aceasta să devină nemuritoare. Nu-l comentează pe lentul preşedinte nici oamenii de bună credinţă care se lasă manipulaţi şi care îi trec cu vederea mîrlănia. Pentru că este o adevărată mîrlănie să spui că amîni o decizie pentru că încă nu ai terminat de citit documentul în care ţi se explică de ce. Că ar fi fost normal ca domnul Iohannis să aplice imediat decizia CCR şi după aia să stea el pe îndelete şi să parcurgă şi să încerce să înţeleagă motivarea asta-i altceva. Mai sînt şi oameni cărora nu le pasă ce se întîmplă şi le este indiferent ce spune şi ce face Klaus Iohannis. Însă, în ţara asta mai sînt şi oameni, nu puţini, care au un pic de minte în cap şi vreo două lecturi şi cărora le pasă. Şi care, foarte important, se simt jigniţi cînd sînt luaţi de proşti. Atunci cînd a spus cu seninătatea care-l caracterizează că „şi această săptămînă este dedicată cititului”, oare preşedintelui României, Klaus Iohannis, nu ar fi trebuit să-i crape obrazul de ruşine? Dar, care ruşine şi care obraz?    
 

Fiţi sociabili!