Adrian Buga, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava: „Ortodoxia şi poliţia sînt viaţa mea”

· s-a născut pe 24 august 1970 la Vama;

· mama –  casnică;

· tata –  muncitor/paznic;

· nu-şi aminteşte ce vroia să se facă atunci când era mic;

· a devenit şeful Inspectoratului de Poliţie Suceava.  

Ce aţi vrut să vă faceţi cînd eraţi mic?

Nu-mi amintesc să fi avut o idee clară. Totuşi, prietenii şi părinţii mei spun că am afirmat la un moment dat că vreau să mă fac poliţist. Am avut întotdeauna dorinţa de a-i proteja pe ceilalţi. Sînt născut pe 24 august, la limita de final a zodiei Leului. Am acel nerv, l-am moştenit de la tatăl meu şi îl transpun pentru a ajuta, nu pentru a face rău. (…) Am fost un copil serios, puţin timid. Tata era foarte exigent, m-a crescut din ochi, nu m-a lovit niciodată. Cînd am scăpat la liceu am mai avut cîteva derapaje din cauza anturajului şi teribilismului vîrstei. Mergeam pe la discoteci. (…) Dar, în general, am fost cuminte de mic şi am fost cu cartea. Reţin că în gimnaziu eram două clase şi am fost singurul  din cei 40 de elevi care a plecat la liceu. Mai erau copii foarte buni la învăţătură, dar probabil că părinţii lor aveau o anumită mentalitate şi nu aveau posibilităţi financiare.

Cu ce se ocupau părinţii d-voastră?

Mama mea a fost şefă de promoţie pe şcoală, nu şi-a continuat studiile. A fost prima pe gimnaziu la nivel de comună. Mama s-a căsătorit la 16 ani, am un frate mai mare. A fost casnică. S-a ocupat cu diverse activităţi în special la domiciliu, cu ţesutul, apoi bucătării prin comună. I-am moştenit mintea. Tatăl era muncitor, apoi o perioadă a fost paznic pînă a ieşit la pensie.

Şi totuşi, cum aţi ajuns poliţist?

Nu mi-a plăcut să stau în mediul rural. Îmi făceam treburile ca şi acum cu exactitate şi rîvnă, dar ştiam că trebuie să plec de acolo pentru că simţeau că pot reuşi în viaţă. Nu datorită greutăţilor. Am vrut să mă orientez spre altceva.  Am copilărit din 1970 pînă în 1984 în comuna Frumosu, cînd am plecat la Liceul „Dragoş Vodă” din Cîmpulung Moldovenesc. Părinţii au făcut un efort uriaş ca să mă ţină în şcoală. Jumătate din salariul tatălui meu se ducea pentru gazda mea. Tata cîştiga atunci cam 1.200 de lei. 600 de lei plecau la chirie atunci cînd studiam la Cîmpulung Moldovenesc. În 1988 am plecat şi mi-am satisfăcut stagiul militar. După ce m-am întors din armată, în 1990, intenţionam să mă facă economist, să merg la Iaşi la Facultate. Eram adeptul ştiinţelor exacte, mi-au plăcut matematica, fizica şi chimia (…). Se punea accent atunci, pe vremea lui Ceauşescu, pe formarea inginerilor şi economiştilor.  Mama mi-a spus, însă, la îndemnul unei profesoare care ne ştia, că s-a înfiinţat Academia de Poliţie. Iniţial nu am fost de acord pentru că venisem din armată, unde nu mi-a plăcut comportamentul superiorilor pentru cei din subordine. Eu am respect pentru fiecare. Nu trebuie să ne batem joc. Totuşi mi-a încolţit ideea în minte şi cred că denumirea a început să se mişte în inima mea şi m-am apucat să mă antrenez pentru probele sportive. M-am pregătit singur la Limba Română – Gramatică şi am luat meditaţii la franceză cu fosta mea profesoară din gimnaziu, doamna Rodica Luţa. În Academie am învăţat bine, chiar foarte bine. Între timp, în perioada 1997 -2001 am făcut şi Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică la Suceava.

Sînteţi mulţumit de drumul ales?

Sînt foarte mulţumit de drumul ales. 18 ani am muncit cu drag. A fost o pasiune arzătoare. A venit firesc. Sînt adeptul ortodoxiei în profunzimea sa. Ortodoxia şi poliţia sînt viaţa mea. Ştiu că este bine să ne facem treaba cum trebuie, chiar dacă măturăm strada, pentru că este posibil să treacă un înger pe acolo şi locul trebuie să fie curat. Asta le spun şi celor din subordine: să-şi facă treaba pentru că lucrurile vin de la sine.

 

 

 

 

 

 

 

Fiţi sociabili!